Ce mai ramane din cultura franceza?

Descriere produs

În anul 2007, un articol exploziv publicat în editia europeana a revistei Time scandaliza scena culturala franceza, proclamând sententios "moartea culturii franceze . Autorul, Donald Morrison, jurnalist american stabilit în Franta, a fost repede pus la zid de catre oamenii de litere, scriitorii, profesorii si intelectualii francezi, începând cu Maurice Druon si Bernard-Henri Lévy, pâna la Olivier Poivre d'Arvor. Numeroase ziare si reviste (Libération, Le Monde, Le Figaro, The Guardian, The Independent), forumuri, grupuri de discutii, bloguri si emisiuni au reluat aceasta disputa si au facut din articolul publicat în Time unul dintre cele mai controversate din perioada respectiva. Ulterior, Doland Morrison are sansa de a-si relua articolul publicat în Time si de a-l nuanta si extinde în cadrul unui volum, alaturi de replica lui Antoine Compagnon, eminent profesor la College de France si teoretician stralucit. Pentru o lunga perioada de timp, Franta si cultura franceza au facut "legea pe scena internationala. Aflati permanent în centrul atentiei, artistii francezi se bucurau de un prestigiu fara egal. Din gloria de odinioara nu a mai ramas astazi decât nostalgie si frustrare. Influenta culturii franceze este acum spectrala, puterea sa, derizorie. Cultura franceza nu mai vorbeste lumii. O înfrângere care, pâna la urma, convine mentalitatii franceze înclinate spre autocompatimire si victimizare."E simptomatica seductia exercitata de Franta pentru americani - ca un loc al rafinamentului si al unor vechi traditii -, la fel de simptomatica precum clasica lor aversiune pentru aceeasi tara: un joc de atractie-respingere care, în cazul lui Morrison, nuanteaza cumva (pentru a îndulci hapul?) pozitia de pe care jurnalistul îsi scrie rechizitoriul. Reprosurile sînt punctuale, precise, desi ilustrarea de caz e mult mai abundenta. Compagnon se întreaba daca, în era globalizarii, mai poate fi vorba de culturi nationale. (Adina Dinitoiu, Observator cultural, noiembrie 200) "Dincolo de schimbul de idei este interesant mai ales modul în care cei doi îsi prezinta legitimitatea. Înca o data vedem ca parerile, opiniile, ideile nu sînt importante în sine, ci dobîndesc o greutate variabila în functie de profilul, situarea si importanta celui care le rosteste. Astfel, autorii ne furnizeaza cîte o harta biografica, învestita cu misiunea de a da o idee asupra geografiei intelectuale din care se revendica fiecare, astfel încît cititorul sa înteleaga relieful spiritual si sa aprecieze cum se cuvine înaltimea de la care se rostogolesc cuvintele. (Lucia Terzea-Ofrim, Dilema Veche, februarie 2009) Acest stil cultural reprezinta, de fapt, victoria relativismului moral care, în Mai 1968, a dus Franta pe prima pagina a ziarelor din întreaga lume, dar care a însemnat si minutul zero al decaderii iremediabile a unei culturi multiseculare. Triumful cinismului în societate si în politica echivaleaza cu semnarea unui certificat de deces pe care multi francezi l-au acceptat cu o nedisimulata bucurie si cu un spirit provocator care nu mai provoaca, la rându-i, decât nedumerite, indiferente ridicari din umeri. (Mircea Mihaies, România literara)
ID: SKU-6194