Cum merge lumea este o introducere revelatoare la ideile atemporale relevante ale lui Noam Chomsky, este o privire pătrunzătoare, sfărâmatoare de iluzii asupra modului în care funcționează cu adevărat lucrurile. Cartea vine de la omul numit de The New York Times „probabil cel mai important intelectual în viață”.
- An aparitie: 2020
- Autor: Noam Chomsky
- Categoria: Istorie Universala
- Titlu original: How the World Works
- Editor: ARTHUR NAIMAN
- Interviuri: DAVID BARSAMIAN
- Editie: Necartonata
- Editura: CURTEA VECHE
- Format: 205 x 145 x 30 mm
- Nr. pagini: 472
- Traducator: Paul Gabriel Sandu
- Prefață la ediția românească: PAUL GABRIEL SANDU și DIANA MĂRGĂRIT
- ISBN: 978-606-44-0571-5
- Pret aproximativ: 60 Lei
Cumpara cartea Cum merge lumea
Carturesti Libris Delfin
Editorii David Barsamian si Arthur Naiman pun in valoare discursul asumat, direct si lucid al lui Noam Chomsky ca pe o oportunitate de a familiariza publicul larg cu cateva teme extrem de relevante pentru societatea globala in care traim.
Cu o claritate și o putere de argumentare excepționale, Noam Chomsky dezvăluie, cum nimeni altcineva, realitățile geopoliticii contemporane. Împărțită în patru secțiuni și publicată inițial în SUA ca scurte cărți individuale, care s-au vândut colectiv în peste jumătate de milion de exemplare, How the World Works este o colecție de discursuri și interviuri cu Chomsky de David Barsamian, editată de Arthur Naiman. Include Ce vrea cu adevărat unchiul Sam, despre politica externă a SUA; Puținii prosperi și mulți neliniștiți, despre noua economie globală, hrană, „miracolele economice” din lumea a treia și rădăcinile rasismului; Secrete, minciuni și democrație, despre SUA, CIA, fundamentalismul religios, inegalitatea globală și catastrofa ecologică viitoare; și Bunul Comun, despre egalitate, libertate, mass-media, mitul datoriilor din Lumea a Treia și disidența producătoare.
Lumea pe care ne-o infatiseaza Chomsky facand apel la o intreaga serie de documente istorice, unele desecretizate abia la inceputul anilor ’90, este una in masura sa il socheze nu doar pe cititorul roman, ci si pe cel de pretutindeni; este o lume fata de care primul gest este acela de respingere, iar cel de al doilea – de revolta. Insa daca vrem sa stim „cum merge lumea“, adica sa discernem ce se intampla in spatele usilor inchise, ceea ce trebuie sa facem este nu sa ne acoperim ochii, ci sa ne indreptam atentia, pentru inceput, catre deciziile militare, politice si economice luate in ultimele decenii de guvernele Statelor Unite ale Americii. Sigur ca sunt lucruri despre care am prefera sa nu vorbim sau sa nu stim, dar trecerea lor sub tacere nu este doar o ofensa la adresa celor care au avut de suferit de pe urma lor, ci si o modalitate de a ingadui barbariei sa isi faca loc, incetul cu incetul, in sanul societatilor si al comunitatilor noastre.
Oferind ceva ce nu se găsește nicăieri altundeva: How the World Works este pur Chomsky, dar adaptat pentru cei care nu sunt familiarizați cu munca lui. Alcătuit din discursuri și interviuri editate meticulos, fiecare idee uimitoare și perspectivă pătrunzătoare sunt păstrate intacte și livrate în proză clară, accesibilă și ușor de citit.
Chomsky continuă să vândă an de an după an, deoarece ideile lui devin, dacă este ceva, mai relevante pe măsură ce trece timpul. De exemplu, cu zeci de ani în urmă a subliniat că „în 1970, aproximativ 90% din capitalul internațional era folosit pentru comerț și investiții pe termen lung — lucruri mai mult sau mai puțin productive — și 10% pentru speculații. Până în 1990, aceste cifre s-au inversat.” După cum știm, speculațiile cu risc ridicat continuă să crească exponențial pe măsură ce corporațiile continuă să împingă economia de piață liberă, dar numai pentru puterea pe care o oferă celor bogați, nu pentru a beneficia toți oamenii. Plătim prețul acum pentru că nu-i ținem seama.
Noam Chomsky este o voce foarte sonoră și importantă în peisajul dezolant al vieții intelectuale din SUA. Într-un moment în care mulți intelectuali au considerat că este mai confortabil să rămână tăcuți și să nu meargă împotriva curentului, este îmbucurător să găsești, din când în când, persoane care au curajul să vorbească despre problemele importante ale timpului nostru.
— Bernie Sanders
În ciuda controverselor, Chomsky rămâne, chiar și după vârsta de 80 de ani, unul dintre cei mai importanți intelectuali publici ai lumii, un susținător neobosit al păcii, un apărător al drepturilor omului, al echității economice și al justiției climatice prin intermediul discursurilor publice și aparițiilor constante în mass-media.
— Deutsche Welle
Cum merge lumea de Noam Chomsky
Cuprins carte:
- Nota traducătorului
- Omul fără umbră și vocea fără ecou.
- O distopie reparată
- Despre autor
- Nota editorului
- Ce vrea, de fapt, Unchiul Sam
- Cei puțini și prosperi, cei mulți și chinuiţi de griji
- Secrete, minciuni și democrație
- Binele comun
- Indice
FRAGMENTE DIN CARTE
Obiectivele principale ale politicii externe americane:
- Protecţia propriului teritoriu
- Extrema liberală
- Așa-numita „Zonă Extinsă”
- Restaurarea ordinii tradiţionale
- Angajamentul nostru pentru democraţie
- Amenințarea unui exemplu de succes
- Lumea tripolară
Devastare peste granițe:
- Politica noastră de bună vecinătate
- Crucificarea El Salvadorului
- Cum am dat o lecție Nicaraguei
- Transformarea Guatemalei într-un câmp de luptă
- Invadarea statului Panama
- Inocularea Asiei de Sud-Est
- Războiul din Golf
- Musamalizarea legăturii dintre „afacerea Contras“ și „cazul Iran“
- Perspectivele Europei de Est
- Un bătăuş de închiriat
Spălarea pe creier a propriilor cetăţeni
- Cum a funcţionat Războiul Rece
- Războiul (selectiv) împotriva drogurilor
- Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranța este putere
- Socialismul – realitate și farsă
- Mass-media
Viitorul
- Lucrurile s-au schimbat
- Ce este de facut
- Lupta continuă
De vreme ce societatea americană este o societate deschisă, putem decela planurile lor, care au fost, de altfel, expuse într-un mod făţiş. Strategii americani – de la cei din Departamentul de Stat la cei din Consiliul pentru Relații Externe (un canal extrem de impor tant prin care liderii din lumea afacerilor influentează politica externă) – au fost de acord că Statele Unite trebuie să își mențină poziția dominantă. Dar au existat o serie de opinii despre cum ar trebui făcut acest lucru.
Relaţiile dintre Statele Unite și alte țări datează, evident, de la înce puturile istoriei americane, dar cel de Al Doilea Război Mondial a fost un moment de cumpănă în politica internațională, așa că merită să începem de acolo. În timp ce majoritatea rivalilor noștri industriali erau fie grav afectați, fie complet distruși de război, Statele Unite au beneficiat enorm de acest conflict. Teritoriul nostru național nu a fost nicio dată sub asediu, iar industria americană și-a triplat producția. Chiar și înainte de război, SUA au fost de departe cea mai indus trializată națiune din lume – așa cum au fost de la începutul seco lului trecut. La sfârșitul războiului însă, aveam realmente 50% din întreaga avuţie a lumii şi controlam pe deplin atât Pacificul, cât și Atlanticul. Niciodată în istorie nu s-a întâmplat ca o singură mare putere să aibă un control atât de mare asupra lumii.
Avem aproximativ 50% din averea lumii, dar numai 6,3% din populația sa… In această situație, nu putem să nu devenim ținta invidiei și resentimentelor. Adevărata noastră sarcină în perioada următoare este aceea de a concepe un model de relații care să ne per mită să menținem acest decalaj… Pentru a face acest lucru, va trebui să renunțăm la orice sentimentalism și să încetăm să mai visăm cu ochii deschiși. Atenția noastră va trebui să se concentreze mereu asupra obiectivelor noastre naționale imediate… Trebuie să încetăm să vor bim despre obiective vagi și… nerealiste, cum ar fi drepturile omului, îmbunătățirea standardelor de viață și democratizare. Nu este deloc departe ziua când va trebui să vorbim direct în termeni de putere. Cu cât vom fi mai puțin împovărați atunci de sloganuri idealiste, cu atât mai bine.
Wilson, marele apostol al auto determinării, a fost de acord că argumentul este imbatabil, deşi ar fi o dovadă de „lipsă de tact politic“ să fie prezentat public. De altfel, Wilson chiar a acţionat în virtutea acestui principiu, prin tre altele, atunci când a invadat Haiti şi Republica Dominicană, țări în care soldaţii americani au ucis și distrus totul, au demolat siste mul politic și au predat apoi controlul corporațiilor americane, pre gătind terenul pentru dictaturile corupte și brutale care au urmat.
Strategii americani numeau această idee comunism, indiferent de vizi unile politice ale celor care susţineau această „erezie”. Chiar dacă era vorba despre grupuri sprijinite de biserică, grupuri care promovau ideea ajutorului reciproc, ele erau considerate automat comuniste. Acest lucru este dovedit și de declaraţiile publice din acea vreme. De exemplu, un grup de studiu la nivel înalt din 1955 a declarat că ameninţarea cea mai mare a puterilor comuniste (termen prin care erau vizate, de această dată, țările care puseseră comunismul în practică) este refuzul lor de a-și îndeplini rolul de tributar- adică acela de a „susține economiile industriale ale Vestului“.
Strategii americani din perioada postbelică au înțeles de la bun înce put că era vital pentru corporațiile americane ca restul țărilor ves tice puternic industrializate să înceapă reconstrucția pentru a putea importa bunuri produse în SUA și pentru a oferi oportunități de investiții. (Consider Japonia ca făcând parte din Occident, urmând convenţia sud-africană potrivit căreia japonezii trebuie priviți drept „albi onorifici“.) Era însă de o importanţă capitală ca aceste societăți să fie reconstruite într-un mod cu totul aparte.
Ordinea tradițională de dreapta trebuia să fie restabilită, domeniul afacerilor trebuia să își redobândească rolul central în societate; clasa muncitoare urma să fie divizată şi slăbită, iar povara reconstrucției avea să cadă integral pe umerii muncitorilor și ai celor săraci.
Cum merge lumea de Noam Chomsky
Noam Chomsky este cel mai bine vândut autor a peste 100 de cărți politice influente, inclusiv Hegemonie sau supraviețuire, Ambiții imperiale, State eșuate, Intervenții, Ce spunem merge, Speranțe și perspective, Crearea viitorului, Despre anarhism, Maeștrii omenirii și Cine conduce lumea. De asemenea, a făcut obiectul a numeroase cărți de biografie și interviuri și a colaborat cu jurnalişti la cărți precum Perilous Power, Gaza in Crisis și On Palestine.
Noam Chomsky este profesor de institut (emerit) la Departamentul de Lingvistică și Filosofie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts și profesor laureat de lingvistică și Agnese Nelms Haury Catedră în cadrul programului de mediu și justiție socială de la Universitatea din Arizona.
