În septembrie 2007 IASB a modificat titlul IAS 7 din Situaţiile fluxurilor de trezorerie în Situaţia aferentă fluxurilor de trezorerie drept consecinţă a revizuirii IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare în 2007.
Articole asociate cu acesta:
– Cash-Flow Calculat pe baza de Formule Financiare;
– Planificarea Trezoreriei in Conditii de Incertitudine si Managementul Fluxurilor de Trezorerie;
OBIECTIV
Informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie ale unei entităţi sunt utile pentru a pune la dispoziţia utilizatorilor de situaţii financiare o bază pentru evaluarea capacităţii entităţii de a genera numerar și echivalente de numerar și a nevoilor sale de utilizare a acelor fluxuri de trezorerie. Deciziile economice care sunt luate de către utilizatori impun o evaluare a capacităţii unei entităţi de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a plasării în timp și a siguranţei generării acestora.
Obiectivul prezentului standard este acela de a impune furnizarea de informaţii cu privire la modificările istorice de numerar și de echivalente de numerar ale unei entităţi, prin intermediul unei situaţii a fluxurilor de trezorerie care clasifică fluxurile de trezorerie din timpul perioadei în fluxuri din activităţi de exploatare, de investire și de finanţare.
DOMENIU DE APLICARE
1. O entitate trebuie să întocmească o situaţie a fluxurilor de trezorerie în conformitate cu dispoziţiile prezentului standard și trebuie să o prezinte drept parte integrantă a situaţiilor sale financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situaţiile financiare.
2. Prezentul standard înlocuiește IAS 7 Situaţia modificărilor în poziţia financiară, aprobat în iulie 1977.
3. Utilizatorii situaţiilor financiare ale unei entităţi sunt interesaţi de modul în care entitatea generează și folosește numerarul și echivalentele de numerar. Aceasta este situaţia indiferent de natura activităţilor entităţii și indiferent dacă numerarul poate fi considerat drept produs al entităţii, așa cum ar putea fi cazul unei instituţii financiare.
Entităţile au nevoie de numerar din aceleași motive, în esenţă, oricât de diferite ar fi principalele lor activităţi producătoare de venituri.
Acestea au nevoie de numerar pentru a-și desfășura activităţile, a-și plăti obligaţiile și pentru a asigura rentabilitate investitorilor. În consecinţă, prezentul standard impune tuturor entităţilor să prezinte o situaţie a fluxurilor de trezorerie.
BENEFICII ALE INFORMAŢIILOR REFERITOARE LA FLUXURILE DE TREZORERIE
4. O situaţie a fluxurilor de trezorerie, atunci când este utilizată împreună cu restul situaţiilor financiare, furnizează informaţii care permit utilizatorilor să evalueze modificările activelor nete ale unei entităţi, structura sa financiară (inclusiv lichiditatea și solvabilitatea sa), precum și capacitatea entităţii de a influenţa valoarea și plasarea în timp a fluxurilor de trezorerie, în vederea adaptării la circumstanţele și oportunităţile în continuă schimbare. Informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt utile la stabilirea capacităţii unei entităţi de a genera numerar și echivalente de numerar și dau posibilitatea utilizatorilor să elaboreze modele de evaluare și comparare a valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor entităţi. De asemenea, aceste informaţii întăresc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite entităţi, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacţii și evenimente.
5. Informaţiile istorice referitoare la fluxurile de trezorerie sunt deseori utilizate ca indicatori ai valorii, ai plasării în timp și ai certitudinii viitoarelor fluxuri de trezorerie. Ele sunt, de asemenea, utile pentru verificarea exactităţii evaluărilor realizate în trecut cu privire la viitoarele fluxuri de trezorerie, precum și pentru examinarea relaţiilor dintre profitabilitate și fluxurile nete de trezorerie, ca și a impactului modificării preţurilor.
DEFINIŢII
6. Următorii termeni sunt folosiţi în prezentul standard cu înţelesul specificat în continuare:
Numerarul cuprinde disponibilul în casă și la bănci și depozitele la vedere.
Echivalentele de numerar sunt investiţii financiare pe termen scurt foarte lichide, care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
Fluxurile de trezorerie sunt intrările sau ieșirile de numerar și echivalente de numerar.
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producătoare de venit ale entităţilor, precum și alte activităţi care nu sunt activităţi de investire sau finanţare.
Activităţile de investire constau în achiziţionarea și cedarea de active imobilizate și de alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.
Activităţile de finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale dimensiunii și compoziţiei capitalurilor proprii și împrumuturilor entităţii.
Numerar și echivalente de numerar
7. Echivalentele de numerar sunt deţinute mai degrabă în scopul îndeplinirii angajamentelor în numerar pe termen scurt, decât pentru investiţii sau în alte scopuri. Pentru a califica o investiţie drept echivalent de numerar, aceasta trebuie să fie ușor convertibilă într-o sumă cunoscută de numerar și supusă unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Prin urmare, o investiţie se califică, în mod normal, drept echivalent de numerar doar atunci când are o scadenţă mică de, să zicem, trei luni sau mai puţin de la data achiziţiei. Investiţiile în capitaluri proprii nu sunt considerate echivalente de numerar, cu excepţia cazului în care sunt, în fond, echivalente de numerar, de exemplu în cazul acţiunilor preferenţiale achiziţionate cu puţin timp înaintea scadenţei lor și cu o dată de răscumpărare specificată.
8. Împrumuturile bancare sunt considerate, în general, activităţi de finanţare. Totuși, în unele ţări, descoperirile de cont care sunt rambursabile la vedere fac parte integrantă din gestiunea numerarului unei entităţi. În aceste circumstanţe, descoperirile de cont sunt considerate ca o componentă a numerarului și a echivalentelor de numerar. O caracteristică a acestor aranjamente bancare este faptul că soldul bancar fluctuează deseori între pozitiv și negativ.
9. Fluxurile de trezorerie exclud mișcările între elemente care constituie numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei entităţi, și nu din activităţile de exploatare, de investire și de finanţare. Gestiunea numerarului presupune plasarea excedentului de numerar în echivalente de numerar.
PREZENTAREA UNEI SITUAŢII A FLUXURILOR DE TREZORERIE
10. ►M5 Situaţia aferentă fluxurilor de trezorerie ◄ trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate pe activităţi de exploatare, de investire și de finanţare.
11. O entitate prezintă fluxurile sale de trezorerie din activităţile de exploatare, de investire și de finanţare într-o manieră care corespunde cel mai bine activităţii sale. Clasificarea pe activităţi furnizează informaţii care permit utilizatorilor să stabilească impactul respectivelor activităţi asupra poziţiei financiare a entităţii și valoarea numerarului și a echivalentelor de numerar. Aceste informaţii pot fi folosite, de asemenea, pentru a evalua relaţiile care apar între activităţile respective.
12. O singură tranzacţie poate include fluxuri de trezorerie care sunt clasificate diferit. De exemplu, când rambursarea în numerar a unui împrumut include atât dobânda, cât și capitalul împrumutat, elementul de dobândă poate fi clasificat drept activitate de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finanţare.
Activităţi de exploatare
13. Valoarea fluxurilor de trezorerie care provin din activităţi de exploatare este un indicator-cheie al măsurii în care activităţile entităţii au generat suficiente fluxuri de trezorerie pentru a rambursa împrumuturile, pentru a menţine capacitatea de funcţionare a entităţii, a plăti dividende și a face noi investiţii, fără a recurge la surse externe de finanţare. Informaţiile cu privire la componentele specifice ale fluxurilor istorice de trezorerie din exploatare, împreună cu alte informaţii, sunt utile pentru prognozarea viitoarelor fluxuri de trezorerie din exploatare.
14. Fluxurile de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt derivate, în primul rând, din principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii. Prin urmare, ele rezultă în general din tranzacţiile și alte evenimente care intră în determinarea profitului sau a pierderii.
Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de exploatare sunt:
(a) încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii;
(b) încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane și alte venituri;
(c) plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii;
(d) plăţile în numerar efectuate către și în numele angajaţilor;
(e) încasările în numerar și plăţile în numerar ale unei entităţi de asigurare pentru prime și daune, anuităţi și alte beneficii legate de poliţele de asigurare;
(f) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepţia cazului în care pot fi asociate în mod specific activităţilor de investire și de finanţare; și
(g) încasările și plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în vederea plasării sau a tranzacţionării.
▼M8
Unele tranzacţii, cum ar fi vânzarea unui element al unei instalaţii, pot da naștere unui câștig sau unei pierderi, care este inclus(ă) în profitul sau pierderea recunoscută. Fluxurile de trezorerie aferente acestui tip de tranzacţii sunt fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investire. Însă, plăţile în numerar pentru fabricarea sau achiziţionarea de active deţinute în vederea închirierii către terţi și apoi deţinute în vederea vânzării, conform descrierii de la punctul 68A din IAS 16 Imobilizări corporale sunt fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare. Încasările în numerar din închiriere și din vânzările ulterioare a unor astfel de active sunt, de asemenea, fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare.
15. O entitate poate deţine valori mobiliare și titluri de credit în vederea plasării sau a tranzacţionării, caz în care acestea sunt similare stocurilor de mărfuri achiziţionate special pentru a fi revândute. Prin urmare, fluxurile de trezorerie generate de cumpărarea și vânzarea titlurilor de tranzacţionare și plasament sunt clasificate drept activităţi de exploatare. În mod similar, avansurile în numerar și creditele acordate de instituţiile financiare sunt, de obicei, clasificate drept activităţi de exploatare, din moment ce se referă la principala activitate producătoare de venit a respectivei entităţi.
Activităţi de investire
▼M22
16. Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie care rezultă din activităţi de investiţie este importantă deoarece fluxurile de trezorerie reprezintă măsura în care s-au făcut cheltuieli pentru resursele menite să genereze venituri și fluxuri de trezorerie viitoare. Numai cheltuielile care au drept rezultat un activ recunoscut în situaţia poziţiei financiare sunt eligibile pentru clasificarea drept activităţi de investiţie.
Exemplele de fluxuri de trezorerie din activităţile de investiţie sunt:
(a) plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active imobilizate. Aceste plăţi le includ și pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate și la construcţia, în regie proprie, a imobilizărilor corporale;
(b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active imobilizate;
(c) plăţile în numerar pentru achiziţionarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entităţi și de interese în asocierile în participaţie (altele decât plăţile pentru instrumentele
considerate a fi echivalente de numerar sau pentru cele deţinute în vederea plasării sau a tranzacţionării);
(d) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entităţi și din vânzarea de interese în asocierile în participaţie (altele decât încasările pentru
instrumentele considerate a fi echivalente de numerar sau pentru cele păstrate în vederea plasării sau a tranzacţionării);
(e) avansurile în numerar și împrumuturile acordate altor părţi (altele decât avansurile și împrumuturile acordate de o instituţie financiară);
(f) încasările în numerar din rambursarea avansurilor și a împrumuturilor acordate altor părţi (altele decât avansurile și împrumuturile unei instituţii financiare);
(g) plăţile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opţiuni și swap, în afara cazului când acestea sunt deţinute în vederea plasării sau a tranzacţionării sau când plăţile sunt clasificate drept activităţi de finanţare; și
(h) încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de opţiuni sau swap, în afara cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare sau când încasările sunt clasificate drept activităţi de finanţare.
Atunci când un contract este contabilizat drept instrument de acoperire a unei poziţii de risc identificabile, fluxurile de trezorerie aferente respectivului contract sunt clasificate în aceeași manieră ca și fluxurile de trezorerie aferente poziţiei astfel acoperite.
Activităţi de finanţare
▼M54
17. Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activităţi de finanţare este importantă deoarece este utilă pentru previzionarea pretenţiilor furnizorilor de capital ai entităţii asupra fluxurilor de trezorerie viitoare. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare sunt:
(a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii;
(b) plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile entităţii;
(c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor, a efectelor comerciale, a obligaţiunilor, a ipotecilor și a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;
(d) rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; și
(e) plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui contract de leasing.
RAPORTAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE
18. O entitate trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din activităţi de exploatare folosind fie:
(a) metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi și încasări brute în numerar; fie
(b) metoda indirectă, prin care profitul sau pierderea este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor care nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare, trecute sau viitoare, și elementele de venituri sau cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din investiţii sau finanţări.
19. Entităţile sunt încurajate să raporteze fluxurile de trezorerie obţinute din activităţi de exploatare folosind metoda directă. Metoda directă furnizează informaţii care pot fi folositoare la estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare și care nu sunt disponibile prin metoda indirectă. Pe baza metodei directe, informaţiile privind clasele principale de plăţi și încasări brute în numerar pot fi obţinute fie:
(a) din înregistrările contabile ale entităţii; fie
(b) prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor (dobânzi și alte venituri similare și cheltuieli cu dobânzile și alte cheltuieli similare pentru instituţiile financiare) și a altor elemente în situaţia veniturilor și a cheltuielilor cu:
(i) modificările survenite pe parcursul perioadei în stocuri și în creanţele și datoriile din exploatare;
(ii) alte elemente nemonetare; și
(iii) alte elemente pentru care efectele numerarului reprezintă fluxuri de trezorerie din investiţii sau finanţare.
20. Prin metoda indirectă, fluxul de trezorerie net din activităţi de exploatare este determinat prin ajustarea profitului sau a pierderii cu efectele:
(a) modificărilor survenite pe parcursul perioadei în stocuri și în creanţele și datoriile din exploatare;
(b) elementelor nemonetare cum ar fi amortizarea, provizioanele, impozitele amânate, pierderile și câștigurile nerealizate asociate valutelor, profiturile nerepartizate ale entităţilor asociate și interesele ►M11 care nu controlează ◄; și
(c) tuturor celorlalte elemente pentru care efectele numerarului reprezintă fluxuri de trezorerie din investiţii sau finanţare.
Alternativ, fluxul de trezorerie net din activităţile de exploatare poate fi prezentat folosind metoda indirectă, prin evidenţierea veniturilor și a cheltuielilor prezentate în situaţia veniturilor și a cheltuielilor și a modificărilor survenite pe parcursul perioadei în valoarea stocurilor și în creanţele și datoriile din exploatare.
RAPORTAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIRE ȘI FINANŢARE
21. O entitate trebuie să raporteze separat clasele principale de încasări și plăţi brute în numerar provenite din activităţi de investire și finanţare, făcându-se excepţie în măsura în care fluxurile de trezorerie descrise la punctele 22 și 24 sunt raportate la valoarea netă.
RAPORTAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE LA VALOAREA NETĂ
22. Fluxurile de trezorerie provenite din următoarele activităţi de exploatare, investire și finanţare pot fi raportate la valoarea netă:
(a) plăţile și încasările în numerar efectuate în numele clienţilor, atunci când fluxurile de trezorerie reflectă mai degrabă activităţile clientului decât cele ale entităţii; și
(b) plăţile și încasările în numerar pentru elementele cu rulaj rapid, sume mari și scadenţa scurtă.
23. Exemplele de plăţi și încasări în numerar la care s-a făcut referire la punctul 22 litera (a) sunt:
(a) acceptarea și rambursarea depozitelor la vedere ale unei bănci;
(b) fondurile deţinute pentru clienţi de către o entitate de investiţii; și
(c) chiriile încasate în numele și plătite către proprietarii de proprietăţi imobiliare.
Exemplele de încasări și plăţi în numerar la care s-a făcut referire la punctul 22 litera (b) sunt avansurile înaintate în contul și rambursarea:
(a) valorilor capitalului aferent clienţilor care folosesc cărţi de credit;
(b) cumpărării și vânzării de investiţii; și
(c) altor împrumuturi pe termen scurt, de exemplu cele care au un termen de scadenţă de trei luni sau mai puţin.
24. Fluxurile de trezorerie provenite din fiecare dintre următoarele activităţi ale unei instituţii financiare pot fi raportate la valoarea netă:
(a) încasările și plăţile în numerar pentru acceptarea și rambursarea depozitelor cu dată fixă de scadenţă;
(b) plasarea depozitelor la și retragerea acestora de la alte instituţii financiare; și
(c) avansurile în numerar și împrumuturile acordate clienţilor, precum și rambursarea acestor avansuri și împrumuturi.
FLUXURI DE TREZORERIE ÎN VALUTĂ
25. Fluxurile de trezorerie provenite din tranzacţiile efectuate în valută trebuie înregistrate în moneda funcţională a unei entităţi prin aplicarea, asupra valorii în valută, a cursului de schimb dintre moneda funcţională și valută de la data fluxului de trezorerie.
26. Fluxurile de trezorerie ale unei filiale din străinătate trebuie convertite la cursul de schimb dintre moneda funcţională și valută de la datele fluxurilor de trezorerie.
27. Fluxurile de trezorerie exprimate în valută sunt raportate într-o manieră conformă cu IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar. Aceasta permite utilizarea unui curs de schimb care aproximează cursul real. De exemplu, la înregistrarea tranzacţiilor în valută sau pentru conversia fluxurilor de trezorerie ale unei filiale din străinătate se poate folosi, pentru o perioadă, un curs de schimb mediu ponderat. Cu toate acestea, IAS 21 nu permite folosirea cursului de schimb de la ►M5 finalul perioadei de raportare ◄ atunci când se convertesc fluxurile de trezorerie ale unei filiale din străinătate.
28. Profitul și pierderile nerealizate care provin din variaţia cursurilor de schimb valutar nu sunt fluxuri de trezorerie. Totuși, efectul variaţiei cursului de schimb valutar asupra numerarului și a echivalentelor de numerar deţinute sau datorate în valută este raportat în situaţia fluxului de trezorerie pentru a reconcilia numerarul și echivalentele de numerar la începutul și la sfârșitul perioadei. Această valoare este prezentată separat de fluxurile de trezorerie provenite din activităţi de exploatare, de investire și de finanţare și include, dacă este cazul, diferenţele care
ar fi apărut dacă respectivele fluxuri de trezorerie ar fi fost raportate la cursul de schimb de la sfârșitul perioadei.
29. [Eliminat]
30. [Eliminat]
DOBÂNZI ȘI DIVIDENDE
31. Fluxurile de trezorerie din dobânzi și dividende încasate și plătite trebuie prezentate fiecare separat. Fiecare dintre acestea trebuie clasificat într-o manieră consecventă de la o perioadă la alta, ca fiind generat din activităţi fie de exploatare, fie de investire, fie de finanţare.
▼M1
32. Valoarea totală a dobânzilor plătite în cursul unei perioade este prezentată în situaţia fluxurilor de trezorerie indiferent dacă a fost recunoscută drept cheltuială în ►M5 profit sau pierdere ◄ sau a fost capitalizată în conformitate cu IAS 23 Costurile îndatorării.
33. Atât dobânda plătită, cât și dobânda și dividendele încasate sunt de obicei clasificate de instituţiile financiare drept fluxuri de trezorerie din exploatare. Totuși, nu există un consens privind clasificarea acestor fluxuri de trezorerie de către alte entităţi. Atât dobânda plătită, cât și dobânda și dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în determinarea profitului sau a pierderii. Alternativ, dobânda plătită și dobânda și dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare și, respectiv, din investire, deoarece reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare sau a rentabilităţii investiţiilor.
34. Dividendele plătite pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare, deoarece reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare. Alternativ, dividendele plătite pot fi clasificate drept componentă a fluxului de trezorerie din activităţi de exploatare, pentru a ajuta utilizatorii să determine capacitatea unei entităţi de a plăti dividende din fluxurile de trezorerie din exploatare.
IMPOZITELE PE PROFIT
35. Fluxurile de trezorerie provenite din impozitele pe profit trebuie prezentate separat și trebuie clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare, cu excepţia situaţiei în care pot fi alocate în mod specific activităţilor de finanţare și investire.
36. Impozitele pe profit sunt generate în urma tranzacţiilor care dau naștere unor fluxuri de trezorerie clasificate într-o situaţie a fluxurilor de trezorerie drept activităţi de exploatare, de investire și de finanţare.
În timp ce cheltuiala cu impozitul poate fi alocată fără dificultate activităţilor de investire sau celor de finanţare, fluxurile de trezorerie aferente impozitelor respective sunt, adesea, imposibil de alocat și pot apărea într-o perioadă diferită de cea a fluxurilor de trezorerie aferente tranzacţiei de bază. Prin urmare, impozitele plătite sunt clasificate de obicei drept fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare. Totuși, atunci când este posibilă identificarea fluxului de trezorerie din impozite și alocarea lui unei tranzacţii individuale care dă naștere unor fluxuri de trezorerie clasificate drept activităţi de investire sau finanţare, fluxul de trezorerie din impozite va fi clasificat în mod corespunzător drept activitate de investire sau finanţare. Atunci când fluxurile de trezorerie din impozite sunt alocate mai multor clase de activităţi, se prezintă valoarea totală a impozitelor plătite.
INVESTIŢII ÎN FILIALE, ENTITĂŢI ASOCIATE ȘI ASOCIERI ÎN PARTICIPAŢIE
▼M32
37. Atunci când se contabilizează o participaţie într-o entitate asociată, o asociere în participaţie sau o filială, contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă sau prin metoda costului, un investitor limitează informaţiile raportate în situaţia fluxurilor de trezorerie la fluxurile de trezorerie generate între el și entitatea în care s-a investit, de exemplu, la dividende și avansuri.
38. O entitate care raportează participaţia deţinută într-o entitate asociată sau o asociere în participaţie prin metoda punerii în echivalenţă va include în situaţia fluxurilor de trezorerie fluxurile de trezorerie generate de investiţiile sale în entitatea asociată sau în asocierea în participaţie, precum și repartizările și alte plăţi sau încasări între aceasta și entitatea asociată sau asocierea în participaţie.
▼M11
MODIFICĂRI ALE PARTICIPAŢIILOR ÎN CAPITALURILE PROPRII DEŢINUTE ÎN FILIALE ȘI ALTE ÎNTREPRINDERI
39. Fluxurile de trezorerie agregate provenite din obţinerea sau pierderea controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi trebuie prezentate separat și clasificate drept activităţi de investire.
40. O entitate trebuie să prezinte agregat fiecare dintre următoarele aspecte, în ceea ce privește atât obţinerea, cât și pierderea controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi în decursul perioadei:
(a) contravaloarea totală plătită sau primită;
(b) ponderea din contravaloare care constă în numerar și echivalente de numerar;
(c) valoarea numerarului și a echivalentelor de numerar din filialele sau întreprinderile asupra cărora s-a obţinut sau s-a pierdut controlul; și
(d) valoarea activelor și datoriilor, în afara numerarului și a echivalentelor de numerar, din filialele sau întreprinderile asupra cărora s-a obţinut sau s-a pierdut controlul, rezumată pe fiecare categorie principală.
40A. O entitate de investiţii, astfel cum este definită în IFRS 10 Situaţii financiare consolidate, nu trebuie să aplice punctul 40 litera (c) sau punctul 40 litera (d) în cazul unei investiţii într-o filială care trebuie să fie evaluată la valoarea justă prin profit sau pierdere.
41. Prezentarea separată, ca elemente-rânduri distincte, a efectelor fluxurilor de trezorerie generate în urma obţinerii sau pierderii controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi,,împreună cu
prezentarea separată a valorilor activelor și datoriilor dobândite sau cedate, ajută la distingerea fluxurilor de trezorerie respective de fluxurile de trezorerie provenite din celelalte activităţi de exploatare, investire și finanţare. Efectele fluxurilor de trezorerie aferente pierderii controlului nu se deduc din cele aferente obţinerii controlului.
42. Valoarea agregată a numerarului plătit sau încasat drept contravaloare pentru obţinerea sau pierderea controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi este raportată în situaţia fluxurilor de trezorerie, după deducerea numerarului și a echivalentelor de numerar dobândite sau cedate ca parte a acestor tranzacţii, evenimente sau modificări ale circumstanţelor.
▼M38
42A. Fluxurile de trezorerie care rezultă din modificările participaţiilor în capitalurile proprii deţinute într-o filială care nu au drept rezultat o pierdere a controlului trebuie clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare, cu excepţia cazului în care filiala este deţinută de o entitate de investiţii, astfel cum este definită în IFRS 10, și trebuie să fie evaluată la valoarea justă prin profit sau pierdere.
42B. Modificările participaţiilor în capitalurile proprii deţinute într-o filială care nu au drept rezultat o pierdere a controlului, cum ar fi cumpărarea sau vânzarea ulterioară de către o societate-mamă a instrumentelor de capitaluri proprii ale filialei, sunt contabilizate drept tranzacţii cu capitaluri proprii (a se vedea IFRS 10), cu excepţia cazului în care filiala este deţinută de o entitate de investiţii și trebuie să fie evaluată la valoarea justă prin profit sau pierdere. În consecinţă, fluxurile de trezorerie rezultate sunt clasificate în același mod ca alte tranzacţii cu proprietarii, descrise la punctul 17.
TRANZACŢII NEMONETARE
43. Tranzacţiile de investire și de finanţare care nu impun întrebuinţarea numerarului sau a echivalentelor de numerar trebuie excluse din situaţia fluxului de trezorerie. Astfel de tranzacţii trebuie prezentate în altă parte a situaţiilor financiare într-un mod care să furnizeze toate informaţiile relevante cu privire la aceste activităţi de investire și de finanţare.
▼M54
44. O mare parte a activităţilor de investire și de finanţare nu au un impact direct asupra fluxurilor de trezorerie curente, cu toate că ele afectează, într-adevăr, structura capitalului și a activelor unei entităţi.
Excluderea tranzacţiilor nemonetare din situaţia fluxurilor de trezorerie este în concordanţă cu obiectivul unei situaţii a fluxurilor de trezorerie, deoarece aceste elemente nu implică fluxuri de trezorerie în perioada curentă. Exemple de tranzacţii nemonetare sunt:
(a) achiziţionarea de active fie prin asumarea datoriilor direct aferente, fie prin intermediul unui leasing;
(b) achiziţionarea unei entităţi prin intermediul unei emisiuni de acţiuni; și
(c) convertirea datoriilor în capitaluri proprii.
▼M38
VARIAŢIILE DATORIILOR CARE DECURG DIN ACTIVITĂŢILE DE FINANŢARE
44A. O entitate trebuie să prezinte informaţii care să permită utilizatorilor situaţiilor financiare să evalueze variaţiile datoriilor care decurg din activităţile de finanţare, inclusiv variaţiile care rezultă atât din modificări ale fluxurilor de trezorerie, cât și din modificări, altele decât ale fluxurilor de trezorerie.
44B. În măsura în care este necesar pentru a îndeplini cerinţa de la punctul 44A, o entitate trebuie să prezinte următoarele variaţii ale datoriilor care decurg din activităţile de finanţare:
(a) variaţiile care decurg din finanţarea fluxurilor de trezorerie;
(b) variaţiile care decurg din obţinerea sau pierderea controlului asupra unor filiale sau a altor întreprinderi;
(c) efectul variaţiilor cursurilor de schimb valutar;
(d) variaţiile valorilor juste; și
(e) alte variaţii.
44C. Datoriile care decurg din activităţile de finanţare sunt datorii pentru care fluxurile de trezorerie au fost sau viitoarele fluxuri de trezorerie vor fi clasificate în situaţia fluxurilor de trezorerie ca fluxuri de trezorerie din activităţile de finanţare. În plus, cerinţa privind prezentarea de informaţii prevăzută la punctul 44A se aplică, de asemenea, variaţiilor activelor financiare (de exemplu, activele care acoperă datoriile care decurg din activităţile de finanţare) în cazul în care fluxurile de trezorerie generate de activele financiare respective au fost sau fluxurile de trezorerie viitoare vor fi incluse în fluxurile de trezorerie din activităţile de finanţare.
44D. O modalitate de a îndeplini cerinţa privind prezentarea de informaţii prevăzută la punctul 44A este asigurarea unei reconcilieri a soldurilor de deschidere și de închidere din situaţia poziţiei financiare pentru datoriile care decurg din activităţile de finanţare, incluzând variaţiile menţionate la punctul 44B. Atunci când o entitate prezintă o astfel de reconciliere, aceasta furnizează informaţii suficiente pentru a permite utilizatorilor situaţiilor financiare să coreleze elementele incluse în reconciliere cu situaţia poziţiei financiare și situaţia fluxurilor de trezorerie.
44E. Dacă o entitate prezintă informaţiile prevăzute la punctul 44A în combinaţie cu prezentarea variaţiilor altor active și datorii, aceasta trebuie să prezinte variaţiile datoriilor care decurg din activităţile de finanţare separat de variaţiile celorlalte active și datorii.
COMPONENTE ALE NUMERARULUI ȘI ALE ECHIVALENTELOR DE NUMERAR
45. O entitate trebuie să prezinte componentele de numerar și echivalentele de numerar și trebuie să prezinte o reconciliere a valorilor din ►M5 situaţia aferentă fluxurilor sale de trezorerie ◄ cu elementele echivalente raportate în ►M5 situaţia poziţiei financiare ◄.
46. Având în vedere diversitatea practicilor de gestiune a numerarului și a practicilor bancare utilizate în lume și pentru a respecta IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, o entitate prezintă politica adoptată pentru determinarea componentelor numerarului și a echivalentelor de numerar.
▼M58
47. Efectul oricărei modificări a politicii de determinare a componentelor numerarului și a echivalentelor de numerar, de exemplu o modificare în ceea ce privește clasificarea instrumentelor financiare anterior considerate ca făcând parte din portofoliul de investiţii al entităţii, se raportează în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori.
PREZENTAREA ALTOR INFORMAŢII
48. O entitate trebuie să prezinte valoarea soldurilor semnificative de numerar și echivalente de numerar deţinute de entitate și a căror utilizare de către grup este restricţionată, împreună cu un comentariu al conducerii.
49. Există diverse circumstanţe în care soldurile de numerar și echivalente de numerar deţinute de o entitate nu sunt disponibile pentru a fi utilizate de către grup. Exemplele includ soldurile de numerar și echivalente de numerar deţinute de o filială care își desfășoară activitatea într-o ţară unde se aplică măsuri de control al schimbului valutar sau alte restricţii legale, atunci când soldurile nu sunt utilizabile în scopuri generale de către societatea-mamă sau de alte filiale.
50. Pentru înţelegerea poziţiei financiare și a lichidităţii unei entităţi de către utilizatori, pot fi relevante și alte informaţii. Prezentarea acestor informaţii, însoţite de comentariul conducerii, este încurajată și poate cuprinde:
(a) valoarea facilităţilor de credit nefolosite care ar putea fi disponibile pentru viitoare activităţi de exploatare și pentru decontarea angajamentelor de capital, cu indicarea tuturor restricţiilor în ceea ce privește folosirea acestor facilităţi;
▼M32
(c) valoarea agregată a fluxurilor de trezorerie care reprezintă creșteri ale capacităţii de exploatare, separat de acele fluxuri de trezorerie care sunt necesare pentru menţinerea capacităţii de exploatare; și
(d) valoarea fluxurilor de trezorerie provenite din activităţi de exploatare, de investire și de finanţare aferente fiecărui segment raportabil (a se vedea IFRS 8 Segmente operaţionale).
51. Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie care reprezintă creșteri ale capacităţii de exploatare și a fluxurilor de trezorerie necesare menţinerii capacităţii de exploatare este folositoare, oferind posibilitatea utilizatorului să determine dacă entitatea investește în mod adecvat în menţinerea capacităţii sale de exploatare. O entitate care nu investește în mod adecvat în menţinerea capacităţii sale de exploatare poate prejudicia profitabilitatea sa pe viitor, favorizând lichiditatea curentă și distribuirile către proprietari.
52. Prezentarea pe segmente a fluxurilor de trezorerie oferă utilizatorilor posibilitatea de a obţine o înţelegere mai bună privind, pe de o parte, relaţia dintre fluxurile de trezorerie ale entităţii, per ansamblu, și cele ale părţilor sale componente și, pe de altă parte, gradul de disponibilitate și variabilitatea fluxurilor de trezorerie pe segmente.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
53. Prezentul standard intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor care încep la 1 ianuarie 1994 sau ulterior acestei date.
54. IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate în 2008) a modificat punctele 39-42 și a adăugat punctele 42A și 42B. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară. Modificările trebuie aplicate retroactiv.
▼M8
55. Punctul 14 a fost modificat prin Îmbunătăţirile aduse IFRS-urilor publicate în mai 2008. O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt și să aplice punctul 68A din IAS 16.
▼M22
56. Punctul 16 a fost modificat de Îmbunătăţirile aduse IFRS-urilor publicate în aprilie 2009. O entitate trebuie să aplice acea modificare pentru perioade anuale care încep la 1 ianuarie 2010 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificarea pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.
▼M32
57. IFRS 10 și IFRS 11 Angajamente comune, publicate în mai 2011, au modificat punctele 37, 38 și 42B și au eliminat punctul 50 litera (b).
O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 10 și IFRS 11.
▼M38
58. Documentul Entităţi de investiţii (Amendamente la IFRS 10, IFRS 12 și IAS 27), publicat în octombrie 2012, a modificat punctele 42A și 42B și a adăugat punctul 40A. O entitate trebuie să aplice amendamentele respective pentru perioade anuale care încep la 1 ianuarie 2014 sau ulterior. Aplicarea dispoziţiilor din documentul Entităţi de investiţii mai devreme este permisă. În cazul în care o entitate aplică aceste amendamente mai devreme, ea trebuie să aplice și toate amendamentele incluse în documentul Entităţi de investiţii în același timp.
▼M54
59. IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 17 și 44. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16.
▼M58
60. Documentul Iniţiativa privind prezentarea de informaţii (Amendamente la IAS 7), publicat în ianuarie 2016, a adăugat punctele 44A-44E. O entitate trebuie să aplice aceste amendamente pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2017 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Atunci când aplică pentru prima dată amendamentele respective, entitatea nu are obligaţia de a prezenta informaţii comparative pentru perioadele precedente.
Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02008R1126-20200101&from=EN
Vezi filmul de mai sus si acceseaza link-ul de mai jos pentru mai multe informatii!
Realizati rapid analize economico-financiare cu cel mai performant program software:
MacrostandarD Business Analyst
