Promotie carte: Haide, zboara odata. Povestiri de Etgar Keret 50% Reducere de Pret. Platesti doar 16 Lei in loc de 32 Lei.
Profita de pretul mic si cumpara!- Categorii: Moderni, contemporani
- Limba: Romana
- Data publicării: 2021
- Editura: Humanitas Fiction
- Tip copertă: Paperback
- Nr Pag: 256
- Colectie: Raftul Denisei
- Traducatori: Ioana Petridean
- Premii: Sapir, National Jewish Book Award
- ISBN: 978-606-779-884-5
- Dimensiuni: H: 20cm | l: 13cm
Haide, citeste cartea lui Etgar Keret Haide, zboara odata
CUMPARA!
Haide, zboara odata. Povestiri de Etgar Keret
Premii si nominalizari obtinute:
- Premiul Sapir pentru literatură 2018
- National Jewish Book Award for Fiction 2019
- Volum desemnat Best Book of 2019 de New York Times, TLS și Financial Times
Personajele lui Etgar Keret se situează la intersecția fantasticului, cinismului și ironiei fine cu realitatea în formele ei cele mai banale. Greutatea de a fi părinte și pierderea, familia și singurătatea, războiul și joaca de-a războiul, tați care devin iepuri și pești de aur, crime și, în cele din urmă, iubirea și memoria defilează toate în tablourile pe care le schițează Keret, forțând parcă limitele genului și obținând un concentrat de proză elegantă și alertă. Universuri întregi ce se nasc din primele fraze deviază dintr-odată de la normalitatea aparentă, pentru a ajunge în cele mai surprinzătoare locuri. Iar ceea ce leagă discret toate poveștile între ele este, paradoxal, tocmai impasul comunicării: personajele lui Keret văd aproape periferic și izbutesc cu greu să comunice. Dar asta nu le face mai puțin umane, dimpotrivă, există ceva profund omenesc până și în cele mai fantastice detururi ale istoriilor prin care sunt purtate.
„În povestirile lui găsești duioșie, și înțelepciune, și elocință, și transcendență, tocmai datorită faptului că aceste virtuți se află cu prisosință în Etgar însuși. E o bucurie că el și opera sa există pe lume, făcând lumea mai bună.“ — GEORGE SAUNDERS, autorul romanului Lincoln între vieți, Man Booker Prize 2017
Prima dată înainte de ultima dată când am fost tras cu tunul s-a întâmplat când a plecat Odelia cu copilul. Lucram în perioada aceea ca îngrijitor, cu rățând cuști de animale pentru un circ românesc care tocmai ajunsese în oraș. Terminasem de cură țat cuștile leilor de vreo jumătate de oră, la fel și pe cele ale urșilor, dar cuștile elefanților erau un ade vărat dezastru. Mă durea spinarea, iar lumea în treagă mirosea a excremente. Viața mea era o ruină, și mirosul de rahat se potrivea perfect. Simțeam de ceva vreme că am nevoie de o pauză. Mi-am găsit un locșor undeva lângă o cușcă și mi-am rulat o țigară. Nici măcar nu m-am spălat pe mâini înainte.
După câteva fumuri, am auzit în spatele meu o tuse scurtă, ca și cum cineva și-ar fi dres glasul. Era directorul circului. I se spunea Ijo și câștigase circul la un joc de cărți. Românul bătrân care fusese inițial proprietarul circului avusese trei regine, însă Ijo avusese patru. Mi-a spus toată povestea în ziua în care m-a angajat.Privind acum în urmă, trebuie să recunosc că gura tunului fusese potrivită într-un unghi mult prea ascuțit. În loc să lovesc ținta, am zburat tot mai sus, am făcut o gaură prin pânza cortului și am continuat către cer, sus, sus de tot, puțin deasupra stratului de nori negri care-l acopereau. Am trecut pe deasupra bătrânului cinematograf în aer liber abandonat, în care veneam pe vremuri cu Odelia; pe deasupra parcului prin care câțiva stăpâni de câini se plimbau, ținând în mâini pungi de plastic foșnitoare, iar printre ei și micuțul Max, care se juca tocmai atunci cu o minge și care, în clipa când am zburat pe deasupra lui, a privit în sus, mi-a zâmbit și mi-a făcut cu mâna; pe deasupra străzii Yarkon, chiar în margine, acolo unde se află acareturile ambasadei americane, l-am văzut pe Tiger, motanul meu grăsan, în timp ce încerca să prindă un porumbel. După câteva secunde, când am aterizat în apă, câțiva oameni care se aflau pe plajă s-au ridicat în picioare și au început să mă aplaude, iar când am ieșit, o tânără cu cercel în nas mi-a întins prosopul ei și mi-a zâmbit.
Etgar Keret s-a născut pe 20 august 1967, la Tel Aviv, în familia unor evrei supraviețuitori ai Holocaustului. Este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori israelieni contemporani, scenarist, regizor și autor de benzi desenate. Povestirile sale au apărut în The New York Times, Le Monde, The New Yorker, The Guardian, The Paris Review și Zoetrope. A publicat mai multe volume de povestiri care au devenit bestselleruri, fiind traduse în 42 de limbi — Tzinorot (Conducte, 1992, 2004), Ga’aguay Le-Kissinjer (Mi-e dor de Kissinger, 1994), Ha-Kaytana Shel Kneller (Tabăra de vară a lui Kneller, 1998), Anihu (Eu sunt el, 2002), Și, deodată, cineva bate la ușă (Pitom Dfika Ba-Delet, 2010; Humanitas Fiction, 2018) și Haide, zboară odată (Takala Bi-Ketzeh Ha-Galaxia; Humanitas Fiction, 2021), cu care a câștigat în 2018 Premiul Sapir și National Jewish Book Award for Fiction. Keret este autorul câtorva cărți pentru copii și al volumului de memorii Șapte ani buni (Seven Good Years, 2015; Humanitas, 2018). A primit în 2016 Charles Bronfman Prize și English Pen Award și, în calitate de regizor, în 2007 a câștigat împreună cu soția sa, Shira Geffen, Caméra d’Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes pentru filmul Meduzot. În 2010, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. În prezent predă la Facultatea de Litere a Universității Ben-Gurion din Negev și la Facultatea de Cinematografie a Universității din Tel Aviv.
Ai comandat haide, zboara odata. povestiri de etgar keret cu 50% reducere de pret, sau astepti sa treaca oferta?
