Este profitul net reinvestit o sursa pe care sa te bazezi atunci cand vrei sa faci o investitie? Iata o intrebare la care incerc sa dau raspuns in acest articol
Scurt istoric pentru tineri
Dupa anii ’90, cand intreprinderile au renuntat la varsarea in contul de investitii a sumelor din profit destinate dezvoltarii si retehnologizarii, fondul de investitii a devenit doar o pozitie in planul de afaceri fara a avea un echivalent in numerar iar amortizarea anuala a devenit doar o cheltuiala fara a se mai ingloba in fondul de dezvoltare. Din pacate, am intalnit chiar si in anii 2000 anumiti manageri (scoliti in vremea cand eu deveneam utecist sau chiar pionier) ce mai considerau amortizarea anuala o sursa de numerar disponibila pentru investitii viitoare. Din fericire acestia au iesit deja la pensie si nu mai este cazul sa dam prea multe explicatii.
Actualitate
Din cand in cand legislatia din tara asta mai ofera cate o scutire de impozit pe profitul reinvestit, lucru ce ar trebui sa impulsioneze investitiile. Masura este buna dar aplicata doar daca ai profit. Ori daca dispui de numerarul necesar cu care sa achiti contravaloarea investitiilor poti avea si pierderi contabile ca investitiile se pot realiza.
Concluzie rapida: Numerarul disponibil este motorul investitiilor. Daca nu il ai investitia nu merge. Poti avea profit contabil daca facturile emise nu le incasezi la timp ca sa poti achita facturile de la furnizorii de echipamente. Ajungi (trebuie) sa te imprumuti.
Un fel de „exemple” care sa sustina concluzia de mai sus
Din pacate, majoritatea societatiilor comerciale nu au suficient profit pentru a sustine investitiile doar prin aceasta sursa si trebuie sa apeleze la sursele „clasice”. Aceste surse pot fi: aport de capital si emisiuni de obligatiuni, credite bancare si imprumuturi personale. Iar pe langa aceastea mai sunt unele surse „de conjunctura”, cu ar fi amanarea la plata a unor facturi si chiar a salariilor pe o anumita perioada. Amanarea la plata a unor facturi de la furnizorii mai putin importanti sau a salariilor nu sunt considerate surse pentru investitii dar sunt utilizate pentru a achita rate scadente la credite, facturi scadente emise de furnizori importanti (strategici) ori pentru achitarea la timp a datoriilor la stat. Nu este sanatos economic sa amani la plata salarii ori facturi de la furnizori (mai ales de utilitati) dar se practica frecvent cu toate ca exista penalizari contractuale sau legale. Si iata ca ajungem tot la numerar in loc sa ajungem la profit net. Doua lucruri total diferite.
Probabil o concluzie de final: Nu ai bani de investitii, nicio problema, te imprumuti. Riscul de investitie il transferi si celui care da numerarul (investitor sau banca). Un singur lucru ar trebui, totusi, sa iei in considerare: Datoriile nu ar trebui sa treaca de 80% din valoarea activului daca vrei sa dai banii inapoi la cei care te-au imprumutat!
Vezi filmul de mai sus si acceseaza link-ul de mai jos pentru mai multe informatii!
Realizati rapid analize economico-financiare cu cel mai performant program software:
MacrostandarD Business Analyst
