Cum putem construi lumea ideala. Oferiti un venit de baza universal. Reduceti saptamana de lucru la 15 ore. Lasati granitele deschise. Ce este Capacitatea Mintala Interna Bruta? Saracia este doar o lipsa de bani nu o minte redusa! Facem socialism in democratie? Toate le gasiti in cartea Utopie pentru realisti scrisa de Rutger Bregman
Pare prea frumos ca sa fie adevarat ce am scris mai sus? Rutger Bregman, unul dintre cei mai importanti tineri ganditori europeni ne arata in aceasta carte cum putem construi lumea ideala astazi. Totusi, scopul cărții nu este acela de a prezice viitorul. Dupa ce lucram o zi intreaga la un serviciu care cel mai adesea ne displace, cumparam lucruri de care nu avem nevoie. Rutger Bregman, un istoric olandez, ne aduce aminte ca viata nu trebuie sa fie asa – si ca in unele locuri nici nu este astfel. Ideile lui Rutger Bregman despre eradicarea saraciei si venitul de baza universal au parut radicale pana la extrem in 2014, cand si le-a facut publice. Dupa cativa ani, subiectul este serios luat in considerare de economistii de frunte si de liderii de guvern din toata lumea. Este doar una dintre numeroasele idei utopice pe care Bregman le-a dovedit a fi posibile in prezent.
Cartea Utopie pentru realisti a fost tradusă în 32 de limbi, fiind bestseller Sunday Times și New York Times.
Utopie pentru realisti este una dintre acele carti rare care te iau prin surprindere si te provoaca sa te gandesti ce s-ar putea intampla. De la un oras canadian care a eradicat la un moment dat complet saracia, la Richard Nixon si la ideile lui de a implementa venitul de baza pentru milioane de americani, Bregman ne poarta intr-o calatorie prin istorie, stergand granitele ideologice dintre stanga si dreapta si prezentandu-ne idei a caror vreme poate a venit.
Provocatoare si ambitioasa… Cartea este vie, bine documentata si plina de episoade inedite din istorie. – Financial Times
Convingatoare… Captivanta si argumentata… – Los Angeles Review of Books
Bregman vorbeste cu o autoritate impresionanta… Solutiile sale sunt cat se poate de simple si impotriva curentului… – The Guardian
- An aparitie: 2020
- Titlu original: Utopia for Realists: How We Can Build the Ideal World
- Nr. pagini: 276
- Autor: Rutger Bregman
- Traducator: Monica Pirvulescu
- Format: 200 x 140 x 24 mm
- Editura: LITERA
- Editie: Necartonata
- Colectie: IQ230
- Categoria: Politica
- Pret aproximativ: 50 Lei
Cumpara cartea de la
Litera Cartepedia Libris Delfin
Pret aproximativ: 50 Lei
Utopie pentru realisti de Rutger Bregman
Rutger Bregman este unul dintre cei mai importanți tineri gânditori din Europa. Acesta a publicat patru cărți de istorie, filosofie şi economie. Cartea sa Istoria progresului a câştigat Premiul Belgian Liberales pentru cea mai bună carte de non-ficțiune în 2013, Bregman fiind nominalizat de două ori pentru pretigiosul Premiu al Presei Europene pentru activitatea sa jurnalistică de la The Correspondent. Ediția olandeză a cărții Utopie pentru realişti a devenit bestseller național și a declanșat o mişcare a venitului de bază care a apărut pe prima pagină a ziarelor internaționale. Scrierile sale au fost prezentate în Washington Post, The Guardian şi la BBC. Bregman trăiește în Olanda.
CUPRINS CARTE
- 1. Revenirea Utopiei
- 2. De ce ar trebui să dăm bani nemunciți tuturor
- 3. Sfârșitul sărăciei
- 4. Bizara poveste a președintelui Nixon și a proiectului său de lege privind venitul de bază
- 5. Cifre noi pentru o nouă eră
- 6. O săptămână de lucru de 15 ore.
- 7. De ce nu e rentabil să fii bancher
- 8. Cursa împotriva mașinii
- 9. Dincolo de porțile Tărâmului Abundenţei
- 10. Cum schimbă ideile lumea
- Epilog
- Note
- Indice
- Mulţumiri
Utopie pentru realisti – Rutger Bregman
FRAGMENT CARTE
De fapt, trăim vremurile în care se împlinesc profețiile biblice. Ceea ce ar fi părut adevărate minuni în Evul Mediu sunt acum lucruri absolut banale: orbii își recapătă vederea, ologii încep să meargă, iar morții revin la viață. Să luăm Argus II, de exemplu, un implant în creier prin care persoanele cu probleme oculare genetice își pot recăpăta vederea. Sau Rewalk, o pereche de picioare artificiale care îi ajută pe paraplegici să meargă din nou. Sau Rheobatrachus, o specie de broaște care a dispărut în 1983, dar care, datorită oamenilor de știință australieni, a fost aproape la propriu readusă la viață cu ajutorul unor fragmente de ADN.
Scopul cărții de față nu este acela de a prezice viitorul.
Este acela de a debloca viitorul. De a ne deschide larg fe restrele minții. Evident că întotdeauna utopiile reflectă mai degrabă perioada în care acestea sunt create decât ceea ce ur mează să se întâmple de fapt. Utopicul Tărâm al Abundenţei ne prezintă cum era viața în Evul Mediu. Sinistră. Sau mai degrabă ne arată faptul că viața a fost aproape întodeauna si nistră. La urma urmei, fiecare cultură are propria variantă de Tărâm al Abundenţei.Dorințele simple dau naştere unor utopii simple. Dacă ți-e foame, visezi la o masă îmbelşugată. Dacă ți-e frig, visezi la un foc plăcut. Dacă te năpădesc bolile, visezi la tinerețe fără bătrâneţe. Toate aceste dorințe se regăsesc în vechile utopii, concepute pe vremea când viața încă era primejdioasă, necivilizată și scurtă. „Pământul nu a produs nimic de temut, nici o boală”, visa poetul grec Telecide în secolul al V-lea î.Hr., iar dacă îți doreai ceva, lucrul respectiv pur și simplu ar fi apărut. „În albia fiecărui pârâu curgea vin… Peștele îți venea direct acasă, se frigea la grătar și ți se punea singur pe masă.”
Nu a existat niciodată un moment mai potrivit pentru introducerea venitului de bază universal și necondiționat. Priviți în jur. O mai mare flexibilitate la locul de muncă implică şi necesitatea creării unei mai mari siguranțe. Globalizarea erodează salariile clasei mijlocii. Prăpastia tot mai adâncă dintre cei care au și cei care nu au diplomă de licență conduce la necesitatea de a le da o mână de ajutor celor nelicențiați. Iar crearea de roboți din ce în ce mai inteligenți putea conduce la pierderea locurilor de muncă și de către cei cu licență.
În ultimele decenii, clasa mijlocie și-a menținut puterea de cumpărare afundându-se tot mai adânc în datorii. Dar acest model nu este viabil, după cum ştim de-acum. Vechea vorbă vor să muncească nu să ce mânca” este acum folosită abuziv a legitima inegalitatea.
Să înțelegeți greșit, capitalismul motor al prosperității. „A făcut minuni mari decât piramidele, apeductele romane si catedralele gotice”, după scriau Marx și Friederich Engels Manifestul comunist.
Mai mult decât atât, este tot mai greu de separat munca de timpul liber. Potrivit unui studiu efectuat la Harvard Business School, datorită tehnologiei moderne, directorii şi specialiştii din Europa, Asia și America de Nord petrec acum între 80 și 90 de ore pe săptămână „fie lucrând, fie supraveghind munca şi rămânând disponibili”. Și potrivit unui studiu coreean, smartphone-ul îl determină pe angajatul de nivel mediu să lucreze cu 11 ore în plus pe săptămână.
Se poate spune că nu s-au îndeplinit întocmai predicțiile minților luminate. De fapt, nici pe departe. Poate că Asimov a avut dreptate că, până în 2014, „munca” avea să devină cel mai slăvit cuvânt din dicționar, însă din cu totul alt motiv. Nu ne plictisim de moarte; muncim până la moarte. Armata de psihologi şi psihiatri nu se luptă cu răspândirea plictiselii, ci cu o epidemie de stres.
Am depăşit de mult termenul pentru îndeplinirea profeției lui Keynes. In jurul anului 2000, țări precum Franța, Olanda și Statele Unite erau deja de cinci ori mai bogate decât în 1930. Cu toate acestea, nu timpul liber și plictiseala sunt marile noastre probleme de astăzi, ci stresul și nesiguranţa.
Ce cunoștințe și aptitudini vrem noi să aibă copiii noștri în 2030? Și atunci, în loc să anticipăm și să ne adaptăm, ne-am concentra pe îndrumare și pe creație. În loc să ne întrebăm ce ne trebuie ca să ne câştigăm existența de pe urma uneia sau a altei slujbe de rahat, ne-am gândi cum vrem să ne câștigăm existența. Acesta este o întrebare la care nu poate să răspundă nici un analist de tendințe. Cum să poată să o facă? Analiştii nu fac decât să supravegheze tendințele, nu să le creeze. Nouă ne revine această sarcină.
Ca să răspundem la această întrebare va trebui să ne analizăm pe noi înșine şi propriile idealuri. Ce vrem? Mai mult timp pentru prieteni, de exemplu, sau pentru familie? Pentru muncă voluntară? Pentru artă? Pentru sport? În viitor, educaţia ar trebui să ne pregătească nu numai pentru piața muncii ci, în primul rând, pentru viață.
Avocatul american Joseph Overton a fost primul care a explicat mecanismele Politicii în anii 1990. A pornit de la o întrebare simplă: de ce atâtea idei bune nu sunt luate în serios?
Overton şi-a dat seama că politicienii, dacă vor să fie realeși, nu își permit să aibă puncte de vedere care sunt percepute ca fiind prea extreme. Ca să rămână la putere, trebuie să îşi păstreze ideile în limitele a ceea ce este acceptabil. Această fereastră a acceptabilului este plină de scheme care au fost aprobate de către experţi, evaluate de serviciile statistice și au mari șanse să ajungă în cărțile de drept.
Cumpara cartea cu 70 Lei
Utopia for Realists: How We Can Build the Ideal World
Libris Books-Express
Utopia for Realists: How We Can Build the Ideal World – Rutger Bregman
Universal basic income. A 15-hour workweek. Open borders. Does it sound too good to be true? One of Europe’s leading young thinkers shows how we can build an ideal world today.
„A more politically radical Malcolm Gladwell.” – New York Times
After working all day at jobs we often dislike, we buy things we don’t need. Rutger Bregman, a Dutch historian, reminds us it needn’t be this way – and in some places it isn’t. Rutger Bregman’s TED Talk about universal basic income seemed impossibly radical when he delivered it in 2014. A quarter of a million views later, the subject of that video is being seriously considered by leading economists and government leaders the world over. It’s just one of the many utopian ideas that Bregman proves is possible today.
Utopia for Realists is one of those rare books that takes you by surprise and challenges what you think can happen. From a Canadian city that once completely eradicated poverty, to Richard Nixon’s near implementation of a basic income for millions of Americans, Bregman takes us on a journey through history, and beyond the traditional left-right divides, as he champions ideas whose time have come.
Every progressive milestone of civilization – from the end of slavery to the beginning of democracy – was once considered a utopian fantasy. Bregman’s book, both challenging and bracing, demonstrates that new utopian ideas, like the elimination of poverty and the creation of the fifteen-hour workweek, can become a reality in our lifetime. Being unrealistic and unreasonable can in fact make the impossible inevitable, and it is the only way to build the ideal world.