Recenzie carte: Economie utila pentru vremuri dificile de Abhijit Banerjee si Esther Duflo

Daca esti economist, antreprenor sau politician, aceasta carte este pentru tine! Economie utila pentru vremuri dificile, scrisa de Abhijit Banerjee si Esther Duflo (autori cu Premiul Nobel în Economie) pune multe intrebari, trage multe semnale de alarma si vine cu solutii optime pentru multe probleme greu de rezolvat

De ce migratia nu urmareste legea cererii si a ofertei?
De ce liberalizarea comertului are adesea ca efect cresterea somajului si scaderea salariilor?
Poate cineva sa explice de ce si cand are loc cresterea economica?
Ca economiști care studiem țările sărace, am descoperit de mult timp că lucrurile nu stau chiar așa, cel puțin nu în ţările în care am lucrat şi ne-am petrecut noi timpul.

In aceasta carte revolutionara, economistii premiati Abhijit V. Banerjee si Esther Duflo ne arata cum economia, cand este practicata corect, ne poate ajuta sa rezolvam cele mai spinoase probleme sociale si politice ale zilei. De la imigratie la inegalitate, de la cresterea lenta la accelerarea schimbarilor climatice, avem resursele sa abordam provocarile cu care ne confruntam, dar suntem adesea orbiti de ideologie. In carte o sa gasiti multe studii si experimente sociale reusite, foarte bine explicate si argumentate.

Originala, provocatoare si imperios necesara, Economie utila pentru vremuri dificile ofera noul tip de gandire de care avem nevoie. Bazandu-se pe cercetari de ultima ora in economie si pe ani de explorare a celor mai eficiente solutii pentru reducerea saraciei extreme, construieste un caz convingator in favoarea interventionismului inteligent si a unei societati cladite pe compasiune si respect. Un antidot atat de necesar la un discurs polarizat, aceasta carte ne ajuta sa apreciem si sa intelegem lumea in echilibru precar in care traim.

Nu toti economistii poarta cravata si gandesc ca bancherii. In minunata lor carte, Banerjee si Duflo abordeaza zone impresionante ale cercetarii, punand sub semnul intrebarii punctele de vedere conventionale despre probleme care merg de la comert la taxarea veniturilor de top si mobilitate si isi ofera viziunea plina de forta despre cum putem lucra cu acestea. O lectura obligatorie. – Thomas Piketty

O realizare magnifica si cartea perfecta pentru timpurile noastre. Banerjee si Duflo arunca lumina asupra celor mai presante probleme ale zilei, incluzand migratia, comertul, schimbarile climatice si inegalitatea. – Cass R. Sunstein

Banerjee si Duflo sunt maestrii acestui domeniu. Cartea lor este cat se poate de antrenanta. – Robert Solow, castigator al Premiului Nobel

• An aparitie: 2021
• Autor: Abhijit Banerjee, Esther Duflo
• Categoria: Economie politica
• Colectie: IQ230
• Editie: Necartonata
• Editura: LITERA
• Format: 200 x 140 x 30
• Nr. pagini: 496
• Vrianta in limba engleza: Good Economics for Hard Times. Better Answers to Our Biggest Problems
• Pret aproximativ: 60 Lei

Cumpara cartea de la
Libris Carturesti Delfin Litera
Pret aproximativ: 60 lei

Cartea in limba engleza poate fi achizitionata de la
Books-Express sau Delfin

Economie utila pentru vremuri dificile!? Cui face RAU un Impozit Redus? Impozitele sunt echitabile?

Cuprins Carte Economie utila pentru vremuri dificile:

1. Faceti din nou economia politica mareata
2. Din gura rechinului
3. Chinurile provocate de comert
4. Ce ne place, ce ne dorim si de ce avem nevoie
5. Sfarsitul cresterii?
6. Intrati la apa
7. Pianul mecanic
8. Puterea legitimitatii
9. Bani dati din suflet
10. Concluzie: Economie buna si economie proasta
11. Note
12. Multumiri
13. Indice

Fiecare capitol are cam 40 de pagini si mai multe subcapitole.

Economie utila pentru vremuri dificile
Autori Abhijit Banerjee si Esther Duflo

Cartea face parte dintr-o colectie dedicata celor care isi pun intrebari despre lumea din care fac parte, in care psihologia, filosofia, stiinta si sociologia vorbesc pe intelesul tuturor. Am constatat citind cartea ca increderea in economisti este redusa pentru ca nu reusesc sa vina cu rezolvari simple si eficiente la probleme cu care se confrunta natiunile, dar si pentru ca fac multe “preziceri” care nu se adeveresc. De exemplu, in urma unor sondaje am aflat ca increderea in economisti este mai mica decat in asistentele medicale, 25% fata de 84% si nu cu mult mai mare decat increderea in politicieni, care este de doar 5%. Destul de grav, atat pentru economisti cat si pentru politicieni.

Numeroasele studii referitoare la imigratie releva faptul ca este un factor pozitiv dezvoltand zona de destinatie dar si pe cea de plecare, castigul cel mai mare existand cand imigrantii isi cheltuie banii la destinatie si nu cand ii trimit acasa.

Liberalizarea comertului este o alta tema dezbatuta in carte. Aflam ca o politica restrictiva nu are o influenta semnificativa la o tara mare ca SUA, iar la altele pot avea efecte economice dezastruoase daca nu se aplica la pachet si cu alte masuri economice care la conduca la dezvoldarea zonelor respective. Cheia succesului liberalizarii comertului este mobilitatea ridicata a capitalului financiar si uman.

Un adevar dureros care reiese din carte este ca reducerea impozitelor nu aduce crestere economica ridicata nici pe termen scurt si nici pe termen lung, ci mai degraba, duce la saracirea statului prin colectarea unor sume la buget mai reduse. PIB (produsul intern brut) nu mai este o unitate de măsură care precizeaza cat de prospera este o tara si trebuie gasite si alti indicatori.

O alta tema abordata in carte este nivelul salariilor sau al veniturilor pe care managerii de top ar trebui sa le aiba. Si aici aflam un adevar incomod: salariile mari din ramurile financiare (burse, fonduri banci, etc.) conduc spre o penurie de personal de calitate in alte ramuri economice iar impozitarea excesiva a veniturilor ridicate nu atrage suficienti bani la buget. Este dezbatuta si ideea unui venit minim garantat sau de baza universal.

Un singur capitol il gasesc cam in afara temei generale, cel referitor la poluare: „Intrati la apa”. Stiu, este bine sa te dai ecologist, dar parca nu se leaga de restul subiectelor aici.

Cuvinte cheie: impozite, incredere in economisti, preconceptii discriminare, autodiscriminare, rasism, caste, depresie, migratia, liberalizarea comertului, crestere economica, dezvoltare, doua clase sociale, bogati, saraci, venit minim garantat, ajutor social, impozit pe roboti, poluare.

Economie utila pentru vremuri dificile de Abhijit Banerjee si Esther Duflo

Fragment din carte:

FACEȚI DIN NOU ECONOMIA POLITICĂ MĂREAȚĂ

O femeie află de la doctor că mai are de trăit doar jumătate de an. Doctorul o sfătuieşte să se mărite cu un economist și să se mute în Dakota de Sud. FEMEIA: „Şi aşa am să mă vindec?”
DOCTORUL: „Nu, dar jumătatea aia de an o să ți se pară foarte lungă”.

Trăim într-o epocă de polarizare crescândă. Din Ungaria până în India, din Filipine până în Statele Unite, din Marea Britanie până în Brazilia, din Indonezia până în Italia, discuțiile publice dintre cei de orientare de stânga și cei de dreapta se transformă tot mai mult într-un schimb de injurii cu mulți decibeli, în cadrul căruia vorbele dure, folosite din abundenţă, nu lasă prea mult loc de dat înapoi. În Statele Unite, unde locuim și lucrăm, votarea de către aceeași persoană a unor candidați de la mai multe partide se află la un nivel mai scăzut decât oricând. 81% dintre cei care se identifică cu un anumit partid au o părere negativă despre celălalt partid. 61% dintre democrați spun că îi consideră pe republicani rasişti, sexişti sau bigoti. 44% dintre republicani îi numesc pe democrați răzbunători. O treime dintre toţi americanii ar fi dezamăgiți dacă o rudă apropiată s-ar căsători cu din tabăra adversă.

În Franța și India, două ţări în care ne petrecem mult timp, se discută despre creşterea influenței dreptei politice în cadrul mediului elitist liberal şi „iluminat” pe care îl populăm, în termeni tot mai milenarişti. Lumea are senzația că civilizația, aşa cum o ştim, bazată pe democrație și dezbatere, este în pericol.

DIN GURA RECHINULUI

Imigrația reprezintă subiectul zilei, subiect suficient de im portant încât să afecteze politica din cea mai mare parte a Europei şi a Statelor Unite. Între hoardele imaginare, dar foarte încărcate de semnificație, de ucigași imigranți mexicani ale preşedintelui Donald Trump şi discursul împotriva strainilor al Alternativei pentru Germania, al partidului francez Rassemblement National şi al echipei Brexit, ca să nu mai amintim de partidele de guvernământ din Italia, Ungaria și Slovacia, poate că este singura problemă cu adevărat marcantă din țările bogate ale lumii. Până şi politicienii din partidele europene tradiționaliste se străduiesc să împace tradiţiile liberale pe care vor să le mențină cu amenințarea pe care o văd la țărmurile lor. Această problemă este mai puțin vizibilă în țările în curs de dezvoltare, însă luptele din Africa de Sud legate de refugiații zimbabwieni, criza refugiaților rohingya din Bangladesh și proiectul de lege a cetățeniei din Assam (India) sunt la fel de înfricoșătoare pentru cei pe care acestea îi privesc.

De ce atâta panică? Ponderea imigranților internaționali din populația mondială în 2017 era cam la nivelul celei din 1960 sau din 1990: de 3%. Uniunea Europeană (UE) primeşte in medie între 1,5 milioane şi 2,5 milioane de imigranți din afara UE în fiecare an. 2,5 milioane reprezintă mai puțin de jumătate de procent din populația UE. Majoritatea dintre aceştia sunt imigranţi legali, oameni care au oferte de muncă sau care vin pentru întregirea familiei.

CHINURILE PROVOCATE DE COMERŢ

La începutul lui martie 2018 președintele Trump a aprobat tarife noi oțel aluminiu, înconjurat de oțelari cu căști de protecție. La scurt timp după aceea, grupul de la IGM Booth, la care ne-am referit în Introducere, și-a întrebat membrii-specialiști, cu toții profesori de economie cu experiență de la departamentele de ştiinţe economice cele mai renumite, și republicani, și demo crați, dacă „impunerea de noi tarife de către SUA va îmbunătăți situația financiară a americanilor”. 65% dintre aceștia nu au fost deloc” de acord cu afirmația. Ceilalți doar „nu au fost de acord” cu ea. Nimeni nu a fost de acord. Nimeni nu a fost nici măcar nesigur. Când acestora li s-a adresat și întrebarea dacă „ar fi idee bună să se impună taxe de import noi sau mai mari asupra unor produse precum aparatele de aer condiționat, mașini și biscuiți (pentru a-i încuraja pe producători să le fabrice în SUA)”, au fost din nou cu toții de acord că aceasta nu ar fi de dorit. Lui Paul Krugman, susținătorul economiei liberale, îi place comerțul, dar la fel de mult îi place și lui Greg Mankiw, profesor de la Harvard care a condus Consiliul Consultanților Economici în timpul președintelui George W. Bush și un critic constant al opiniilor lui Krugman.

Pe de altă parte, în Statele Unite opinia publică este, în general, contradictorie, în cel mai fericit caz, iar în zilele noastre aceasta este, de obicei, negativă. În privința tarifelor la oțel și aluminiu părerile au fost împărțite.

CE NE PLACE, CE NE DORIM ŞI DE CE AVEM NEVOIE

Exprimarea tot mai fățișă a ostilității nedisimulate față de oamenii de altă rasă, religie, etnie şi chiar de alt sex a devenit ingredientul de bază al conducătorilor populişti din întreaga lume. Din Statele Unite și până în Ungaria, din Italia până în India, liderii care nu oferă decât rasism şi/sau bigotism ca platformă politică devin o trăsătură caracteristică a peisajului politic, o forţă care influențează alegerile și strategiile poli tice. În Statele Unite, în 2016, gradul în care o persoană era considerată ca fiind profund albă a reprezentat unul dintre factorii predictibili de susținere a lui Donald Trump în rândul republicanilor, mult mai mult decât, de exemplu, neliniștea economică.

Vocabularul agresiv pe care îl folosesc zilnic conducătorii noştri validează exprimarea în public a unor opinii pe care probabil că unii le aveau deja, dar care erau rar exprimate sau puse în practică. Ca exemplu de rasism cotidian, o femeie albă din tr-un supermarket din SUA a chemat poliția reclamând o femeie de culoare pe care o suspecta, în urma unei convorbiri telefonice pe care o auzise fără să vrea, că încerca să vândă cupoane – după care a exclamat într-un mod destul de grăitor: „O să construim noi zidul ăla”. Aparent, comentariul nu avea sens: învinuita avea cetățenie americană și locul acesteia era de aceeași parte a ipoteticului zid ca şi femeia albă care o critica.

SFÂRŞITUL CREŞTERII?

Creşterea a încetat la 16 octombrie 1973 sau cam pe-atunci şi nu va reveni niciodată, potrivit unei cărți minunat de pedante scrise de Robert Gordon.

La data respectivă țările membre ale OPEC (Organizația Ţărilor Exportatoare de Petrol) au anunţat că impun un embargou asupra petrolului. Până la ridicarea embargoului în martie 1974, prețul petrolului a crescut de patru ori. Economia mondială a devenit în această perioadă tot mai dependentă de petrol şi se confrunta în general cu o lipsă de materii prime, care a dus la creşterea preţurilor. Ceea ce a urmat în țările din Occident a fost un deceniu tern de stagflație” (stagnare economică însoțită de inflație). Ar fi trebuit să nu mai avem creștere lentă, însă aceasta continuă și in prezent.

Asta s-a întâmplat într-o lume în care majoritatea cetăţenilor țărilor bogate crescuseră așteptându-se la o prosperitate fără sfârşit şi în continuă expansiune, în care conducerea politică era obișnuită să își măsoare succesul în funcție de un singur reper: ritmul de creştere a produsului intern brut al țării, adici a PIB-ului. Și în mare măsură aceasta este în continuare lumea în care trăim şi într-un fel încă mai vorbim despre acel moment cardinal din anii 1970. Ce a mers prost? A fost o greşeală politică? Putem să determinăm creșterea economică să revină și să rămână? Pe ce buton magic trebuie să apăsăm? China este imuni la această încetinire?

INTRAŢI LA APĂ

În 2019 este imposibil să ne gândim la creşterea economică fără să ne confruntăm cu efectul său cel mai direct.

Știm deja că în următoarele sute de ani Pământul se va încălzi; întrebarea este cât de mult. Costul schimbărilor climatice ar fi foarte diferit dacă planeta s-ar încalzi cu 1,5 °C sau cu 2 °C sau cu mai mult. Potrivit raportului din octombrie 2018 al Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change), la 1,5 °C, 70% din recifele de corali ar dispărea. La 2 °C, 99%. Nu mărul de oameni afectați direct de creşterea nivelului mării și de transformarea terenurilor cultivabile în deşert ar fi şi el foarte diferit potrivit celor două scenarii.

Consensul copleşitor al oamenilor de știință este în sensul că activitățile umane provoacă schimbări climatice și că singura cale de a evita o catastrofă este prin reducerea emisiilor de carbon. Prin Acordul de la Paris din 2015 națiunile și-au propus să limiteze încălzirea la 2 °C, cu un obiectiv mai ambițios de 1,5 °C. Potrivit dovezilor științifice, raportul IPCC concluzionează că pentru a limita încălzirea la 2 °C, emisiile de CO, echi valent (CO₂) ar trebui reduse cu 25% până în 2030 (prin comparație cu nivelul din 2010) și să ajungă la zero până în 2070. Pentru a ajunge la 1,5 °C, emisiile de CO₂, ar trebui să scadă cu 2e 45% până în 2030 și să ajungă la zero până în 2050.

PIANUL MECANIC

Pianul mecanic a fost primul roman publicat de marele fabulist american Kurt Vonnegut. Acesta prezintă distopia unei lumi din care au disparut majoritatea locurilor de muncă. Scrisă in 1952, la sfârşitul marii explozii postbelice a locurilor de muncă, cartea a fost fie extrem de clarvăzătoare, fie şocant de eronată, dar, în orice caz, reprezintă romanul perfect al zilelor noastre.

Pianul mecanic este un pian care cântă singur. În viziunea lui Vonnegut, utilajele funcționează singure și nu mai este ne voie de oameni. Aceștia au asigurată existența și fac tot felul de aşa-zise munci, însă nimic din ceea ce fac nu are vreo valoare sau vreo utilitate. După cum spune dl Rosewater, un personaj dintr-un roman scris ulterior (1965) de Vonnegut: „Problema este următoarea: cum să iubești niște oameni care nu au nici un rost?” Sau să îi faci să nu se urască pe ei înșiși?

Complexitatea tot mai mare a roboților și progresul inteli genței artificiale au produs o mare neliniște cu privire la ce s-ar întâmpla cu societățile noastre dacă numai câțiva ar avea slujbe interesante, iar toți ceilalți fie nu ar avea de lucru, fie ar avea slujbe oribile și, drept urmare, ar crește foarte mult inegalitatea. Mai ales dacă asta s-ar întâmpla din cauza unor forțe pe care, in mare parte, nu le pot controla. Mogulii tehnologiei devin disperați să găsească idei de rezolvare a problemelor pe care ar putea să le provoace tehnologiile lor. Însă nu este nevoie să ne gândim la viitor ca să ne facem o idee despre ce se întâmplă când creșterea economică îi lasă în urmă pe cei mai mulți dintre cetățenii unei ţări. Acest lucru se întâmplă deja în Statele Unite Incă din 1980.

PUTEREA LEGITIMITĂŢII

O temă recurentă a cărții de față este aceea că este nerezonabil să ne așteptăm ca piețele să producă întotdeauna rezultate care sunt juste, acceptabile sau chiar eficiente. De exemplu, în economia lentă, intervenția guvernului este necesară pentru a-i ajuta pe oameni să se mute când ar trebui, dar uneori și să rămână pe loc fără să fie nevoie să renunțe la mijloacele de trai sau la demnitate. La modul mai general, într-o lume a inegalităţilor uriașe și a principiului „câștigătorul ia tot”, viețile săracilor şi cele ale bogaților diferă total și vor deveni diferite în mod iremediabil dacă le permitem piețelor să de termine toate consecințele sociale.

După cum am văzut, impozitarea poate fi folosită pentru a ține în frâu inegalitatea din vârful distribuției de venituri și de averi. Însă anularea acestui unic procent nu poate să fie obiectivul principal al politicii sociale. Trebuie să descoperim și cum să îi ajutăm pe restul oamenilor.

Orice inovație în politica socială probabil că va necesita noi resurse. Ultrabogații probabil că nu vor fi suficient de bogați ca să finanțeze un întreg guvern, mai ales dacă scade inegalitatea înainte de plata impozitelor, după cum speram. Mai mult decât atât, dacă ne luăm după trecut, aceştia se vor opune și probabil că vor reuși într-o anumită măsură. Și alții vor trebui să plătească; vedem din experiența multor țări că acest lucru este perfect fezabil. Greutatea este de natură politică. Problema constă în erodarea legitimității statului. Statul este considerat ca nefiind de încredere sau chiar mai rau de către majoritatea electoratului. Cum se poate legitimitate?

BANI DAŢI DIN SUFLET

Mulți turiști în oraşul Lucknow, din nordul Indiei, vizitează uriaşul monument indo-islamic din secolul al XVIII-lea, situat în centrul oraşului vechi, numit Bada Imambara. Este neobiş nuit față de construcţiile din perioada respectivă, nefiind nici fortăreață, nici palat, nici moschee, nici mausoleu. Ghizii spun multe povești legate de el, adaptate, mai mult ca sigur, ca să fie pe placul ascultătorilor – lui Abhijit i-au spus că făcea parte din sistemul de apărare al regatului împotriva dominației Imperiului Britanic, deși nu arată nicidecum a fortăreață. De fapt, a fost construit de regele Awadhului, Asaf-ud-Daula, în 1784, ca să le dea de muncă supușilor săi înfometați din cauză ca recolta fusese slabă.

Există o anumită poveste legată de acest plan care i-a rămas întipărită-n minte lui Abhijit. Se spune că ridicarea construcţiei a durat mult mai mult decât ar fi trebuit, pentru că ceea ce construiau muncitorii în timpul zilei elitele distrugeau peste noapte. Ideea era să li se dea și elitelor, care trăiau și ele de pe urma agriculturii și de aceea mureau de foame la fel ca restul lumii, o modalitate de a câștiga suficient ca să supravieţuiască. Fiind aristocrați, preferau să moară decât să se afle că ajunseseră intr-o asemenea situație disperată, de aici şi artificiul efortului pe care îl depuneau noaptea.

Indiferent ce crede fiecare despre snobismul gratuit care l-a determinat să facă așa ceva și, de fapt, dacă lucrurile s-au este uşor să uităm, mai ales într-o perioadă de criză, de nevoia petrecut așa sau nu, povestea ilustrează o idee importantă. de a proteja cât mai mult cu putință demnitatea celor pe care i ajutăm. Spre meritul lui, Asaf-ud-Daula nu a făcut-o. Sau cel putin aşa a rămas consemnat în istorie.

CONCLUZIE ECONOMIE BUNĂ ȘI ECONOMIE PROASTĂ

Economia politică imaginează o lume de un dinamism necon trolabil. Oamenii sunt cuprinși de inspirație, își schimbă locul de muncă, se lasă de făcut aparatură ca să compună muzică, își dau demisia și se hotărăsc să călătorească prin lume. Se nasc noi afaceri, se dezvoltă, merg prost și mor, fiind inlocuite de idei mai moderne și mai inteligente. Eficiența crește în salturi, națiunile sunt tot mai bogate. Ce se producea în fabricile din Manchester se mută în fabricile din Bombay şi apoi în Myanmar sau poate, într-o bună zi, în Mombasa ori Mogadishu. Manchesterul renaște și este Manchester digital, Bombay îşi transformă fabricile în locuințe de lux și în malluri, unde cei care lucrează în finanțe îşi cheltuiesc salariile proaspăt mărite. Sunt ocazii peste tot și abia așteaptă să fie descoperite și valorificate de cei care au nevoie de ele.

Abhijit V. Banerjee este profesor international de economie al Fundatie Ford la MIT si autor al Poor Economics. A primit multe onoruri si premii si a fost numit unul dintre primii 100 de ganditori globali de catre revista Foreign Policy, facand parte din grupul secretarului general al ONU pentru Agenda de Dezvoltare Post-2015.
Esther Duflo este profesor de economie a dezvoltarii si a reducerii saraciei, Catedra Abdul Latif Jameel la MIT si autor al Poor Economics. Duflo a facut parte din Consiliul de Dezvoltare Globala al presedintelui Obama si a primit numeroase onoruri academice si premii, inclusiv Medalia John Bates Clark si o bursa MacArthur „Genius Grant”.

Carti din acelasi domeniu de interes:
Filozofia stiintei economice de Daniel M. Hausman
Eliminarea dublei impuneri in relatiile financiar-comerciale de Corina Leicu
Sistemul fiscal in stiinta finantelor de Carmen Corduneanu

Despre Dezvoltare Personala, Profesionala si Mentorat. Atentie la cursurile online facute de mucosi!

STATUL te vrea PROST, dar tu nu te lasa! Invata cat mai mult pentru ca Invatatul iti da aripi!

De ce ai nevoie de un Program de Analiza Financiara daca esti economist