Planificarea Financiara a Dezvoltarii Afacerii

Planificarea financiara a dezvoltarii unei intreprinderi presupune intocmirea situatiilor financiare previzionate cu scopul prevenirii lipsei de lichiditati, a reducerii incertitudinii care planeaza asupra viitorului societatii dar si pentru necesitatile de informare ale actionarilor si ale altor investitori.

Planificarea financiara a dezvoltarii afacerii este un proces crucial care implica analiza situatiei actuale, identificarea oportunitatilor si riscurilor, stabilirea de obiective noi, alocarea resurselor necesare si verificarea indeplinirii noilor planuri. O planificare bine facuta ajuta la alinierea viziunii si misiunii organizatiei cu obiectivele sale strategice si cu planurile operationale. Planificarea financiara a dezvoltarii afacerii ajuta, de asemenea, la monitorizarea si evaluarea performantei si a rezultatelor activitatilor si proiectelor intreprinse de organizatie. Acesta permite organizatiei sa ia decizii in cunostinta de cauza si saisi ajusteze strategiile dupa cum este necesar pentru a obtine rezultatele dorite.

Pentru managementul de varf al societatii si pentru ceilalti utilizatori de informatii financiare (actionari, banci, SVM-uri, etc.) necesitatea construirii unor situatii financiare previzionate este cu atat mai importanta cu cat interesul si riscul asumat in creditarea sau investitia efectuata este mai ridicata. In general, contul de profit si pierdere este singurul document care se previzioneaza, bilantul si fluxul de numerar constituind documente de raportare a situatiei economice trecute. Dupa cum se stie, nicio intreprindere nu-si poate indeplini obiectivele strategice si bugetare fara resursele necesare obtinute la momentul oportun. Nici un creditor sau actionar nu va investi daca nu este sigur ca-si poate recupera investitia facuta la momentul viitor stabilit/anticipat de el.

In practica din intreprinderi, si nu numai, se realizeaza investitii fara a exista profit curent sau investitii peste limitele fondurilor disponibile. Incepand cu anii ’90, cand nu s-au mai virat la banca (intr-un cont de investitii) o suma egala cu fondul de dezvoltare constituit, investitiile au devenit libere pentru societati. Sensul de „libere” trebuie inteles ca „managementul investitiei, al dezvoltarii„, managerii trebuind sa gaseasca sursele de finantare care sa le asigure viitoarele plati pentru investitiile necesare bunei functionari a societatii si, de ce nu, pentru dezvoltarea de noi afaceri. Aici intervin calitatile echipei manageriale de a atrage fonduri de finantare si de a construi planuri de afaceri. Pentru a obtine fondurile necesare este nevoie de un plan de afaceri care pe langa multe alte prognoze trebuie sa cuprinda situatii financiare previzonate.

Principalele intrebari la care se afla raspunsurile prin previzionarea situatiilor financiare (contul de profit si pierdere, bilantul si fluxul de numerar) sunt:

1. Care este necesarul de finantare externa in conditiile utilizarii capacitatilor disponibile la maxima capacitate ori la capacitatea dorita?
2. Care este nivelul cifrei de afaceri pentru care nu este necesara finantarea externa (credite ori emisiuni de capital)?
3. Va putea societatea sa obtina o anumita marja a profitului mentinand constant raportul datorii/capitaluri proprii si capitalul social la acelasi nivel?
4. Vor putea recupera creditorii la termenul scadent banii investitii/imprumutati?
5. Care sunt ratele de rotatie (si alti indicatori) viitoare ale activelor si datoriilor in noile conditii?

In planificarea financiara, analiza situatiei actuale prin evaluarea punctelor tari si slabe, a identificarii oportunitatilor si a amenintarilor organizatiei si mediului acesteia (analiza SWOT), este foarte importanta, chiar cruciala.

Etapele de construire a situatiilor financiare previzionate sunt identice pentru toate cele trei modele:

1. Stabilirea ipotezelor privind perioada viitoare. Definirea viziunii si misiunii organizatiei si a obiectivelor sale strategice.
2. Stabilirea unui obiectiv, in speta, a unor indicatori financiari de atins si a pragurilor limita de incadrare a acestora;
3. Alocarea corespunzatoare a resurselor necesare si perioada de timp. Determinarea bugetului necesar (resurse financiare, materiale, umane, informationale, etc.) si a calendarului implementarii.
4. Elaborarea situatiilor financiare previzionate;
5. Verificarea indeplinirii obiectivelor stabilite. Masurarea progresului, impactului si eficacitatii si compararea acestora cu obiectivele din planuri si strategie.
6. Ajustarea strategiilor in urma verificarilor facute, dupa cum este necesar: revizuirea strategiei organizatiei si luarea de actiuni corective daca este necesar pentru a obtine rezultatele dorite.

Ipotezele privind mediul economic permit stabilirea unor niveluri posibile de atins sau praguri limita impuse pentru diferiti indicatori cum ar fi: cifra de afaceri, cheltuielile aferente cifrei de afaceri profitul brut, stocurile limita, nivelul indatorarii sau numerarul ncesar unei anumite investitii, etc.
Indicatorii obiectiv de atins sunt intervale de variatie sau limite pentru pentru anumiti indicatori sau elemente de patrimoniu.
Elaborarea situatiilor financiare previzionate se realizeaza pe baza unor planuri de marketing, de investitii, de reducere a normelor de consum si cheltuieli, de reorganizare, etc.
Orice strategie, plan, prognoza sau activitate necesita o verificare la final (eventual si pe etape intermediare) pentru a fi siguri ca au fost indeplinite obiectivele stabilite initial.

Egalitatea dintre profitabilitate si lichiditate nu este o regula de baza, oricand lipsa de lichiditati duce la neindeplinirea planului/bugetului si chiar a strategiei pe termen lung, ori conduce la insolvabilitate temporara.

Iar un profit ridicat nu inseamna intotdeauna si o valoare de piata ridicata, profitul putandu-se realiza cu un grad de indatorare ridicat ceea ce reduce valoare de piata a societatii. De retinut ca nu orice societate „plina de datorii” este intotdeauna atractiva pentru investitorii stabili de pe piata de capital.

Voi prezenta trei metode de planificare financiara: primul model prezentat este modelul normativ al doilea este modelul cresterii sustenabile iar al treilea model este modelul de crestere autofinantata. In cadrul exemplelor realizate vom detailia fiecare model.

Modelul normativ stabileste anumite rate de rotatie ale elementelor patrimoniale sau indicatori de atins in urmatoarea etapa.
Cresterea sustenabila presupune cresterea cifrei de afaceri in conditiile mentinerii constante al levierului financiar (datorii/capitaluri proprii) si al mentinerii la acelasi nivel a capitalului social.
Modelul de crestere autofinantata presupune un necesar de fond de rulment egal cu 0 (zero), societatea dimensionandu-si activitatea doar la nivelul la care nu trebuie sa se mai imprumute.

• Planificarea Financiara a Dezvoltarii Afacerii – Modelul normativ
• Planificarea Financiara a Dezvoltarii Afacerii – Modelul cresterii sustenabile
• Planificarea Financiara a Dezvoltarii Afacerii – Modelul cresterii autofinantate

Mentionez ca articolul are la baza o prodedura reala aplicata in practica si a fost publicat prima data in urma cu mai bine de 15 ani in revista Finante Banci Asigurari editata de Tribuna Economica. La aceasta republicare pe acest blog am facut cateva „ajustari” necesare incadrarii in limitele unui post pe blog si mici revizuiri de text. Nu am revizuit in calcule ratele de impozitare utilizate in acea perioada pentru ca am considerat ca nu este relevant un procent de 50%, 25% sau de 16% ci mai degraba este importanta tehnica aplicata in previziune.

Cele 21 de calitati ale liderului dupa John C. Maxwell. Chiar asa de multe sunt necesare?

De ce ai nevoie de un Program Software de Analiza Financiara

Vezi filmul de mai sus si acceseaza link-ul de mai jos pentru mai multe informatii!
Realizati rapid analize economico-financiare cu cel mai performant program software:
MacrostandarD Business Analyst